

Demetra - Kore
Inno a Demetra
Vinni a cantari Dimetra, Dea Matri Vinniranna
e ‘nsemi ad idda so’ figghia di la duci cavigghia, Kori,
rrubbata di lu niuru Aduni e purtata ‘ntra li prufunnità di l’Infiri.
Tuttu chistu, Zeusu di la vuci prufunna, chi viri luntanu, sapennu.
E cuncirennu.
‘Ntantu Kori
ammucciuni di so’ matri di la spada d’oru,dia di messi e di ricota,
ijucava ccù li figghi di Uciànu
cumpagneddi ccu’ li minni a lu sbucciari
e cugghieva ciuri:: rosi, crochi, e li beddi violi, e iridi e giacinti;
lu narcisu, ca la Terra tènnira giniratu avìa;
’nsidia vera ppi dda picciuttedda ccu’ la facci di rosa,
ppi vuliri di lu Sommu Zeus, ca cumpiacìri vòsi Adi,
chiddu diu ca tanti ‘omini s’arricogghi.
“Ciuri mirabili e raggianti, Narzysu, spittaculu prudiggiusu,
chjiddu ijornu, ppì tutti, di li so ràrichi sbucciavanu centu ciuri
e ‘a ddu ciàuru fragranti lu ‘ranni e jautu celu e la Terra
e li salati unni di lu mari rirèvanu.
Sbauttùta, jidda allungàu tutti du’ manu ppi cògghiri dda maravigghia:
ma ’nta la chiana di li ‘ranni strati si grapìu la terra,
e nni sgricciàu fòra lu Diu ca a tutti s’arricogghi,
figghiu di Cronu di lì tanti nnoma, Adi, cu’ li so cavaddi ‘mmurtali.
supra lu so’ carru d’oru, ca, affiirrata di cuntraforzu la Dia lacrimanti,
si la strascinàu luntanu; jidda jittannu schigghi putenti
chiamannu ‘nvucannu lu patri Crònidi ‘ccelsu.
Ma nuddu di l’immurtali, o tra l’omini murtali, ‘ntisi la sò vuci,
e nimmancu l’alivi e li so’ magnifici frutti.
Sulamenti Ecati, ccu’ la menti bedda netta,
e lu luminusu sò diadema, ‘ntra la so’ ‘rutta
e lu divinu Eliu, figghiu sblinnidissimu di ‘Piriuni,
sintevanu la carusa ca chiamava a so patri;
ma chistu, arrassu di li dei, si nni stava assittatu
jintra chiddu tempiu di li multi prijieri
a riciviri ricchi offerti di l’omini murtali.
‘Ntantu, lu Signuri di tanti ca tutti s’arricogghi
si fuiju di cuntraforzu, ma secunnu la vuluntà di Zeus, la riluttanti Dia.
Kore, la tantu amata figghia, tristi, malinconica,
‘puru si ccù la funcia e sempri ‘ngustiata,
‘ntravireva la terra e lu celu stiddatu,
lu mari piscusu e li so’ vasti correnti e li raj di lu suli,
e ancora s’aspittava, di rivìriri la cara Matri e la Rrera,
la stirpi di li Dei ca vivunu ppì l’eternu,
la Spranza cci cunfurtava lu sò nobbili cori.
Àuta ‘nta li celi si ‘ntisi ‘na ranni schigghia.
Era Dimetra chi chiamava a gran vuci la pupidda di l’occhi sòi, l’amatissima Kori.
Li cimi di li munti e l’abbissi di lu mari,
risunàru a lo so vuci ‘mmurtali,
e la ‘ntisi la Matri Vinniranna.
Ntutt’una ‘n’acutu duluri cc’affirràu l’anima.
Jidda strazzàu ccu’ li so’ manu li nastri chi cc’adurnàvanu li capiddi
affirràu ‘na canna, si jittàu supra li spaddi un niuru velu
finu a cuprìrisi la facci, si sdillanciàu supra terra e mari,
e si misi a dumandari e caminari comu cani a lu circari.
Ma nuddu di li Dei e di l’omini murtali cci vulìa diri la Verità,
e nuddu aceddu missaggeru sbulazzàu a jjiri ad jidda.
Ppi novi jiorna, allura, la vinniranna Dimetra
si nni ju cichiliannu strabuijuta supra ‘a facci ‘a terra,
strincennu ‘nta li manu torci ardenti.
Né mai si civava d’ambrosia o di nettari, ruci vìppita.
Annijiata ‘ntra lu so duluri; nun circava acqua, né ciumi né mari.
Ma quannu, a la fini, ppi la decima vota, sbaccau l’alba,
cci fici lu ‘ncontru Ecati, ccu’ la so’ ardenti torcia ‘nmanu e ci rissi:
“ Dimetra… Dea Matri Vinniranna,
tu ca nni porti oriu e frummentu,
cori ‘ranni ca sparti a tutti runi magnifici,
cu’ fu tra li Dei Celesti o fra l’omini murtali
ca scippau a sti terri la biddissima Kori
e jittau l’angustia jintra la to’ anima.
Haiju ‘ntisu ‘ranni schigghi e vuci
ma non potti vìriri ccu’ l’occhi mei cu’ fu ssu’ ‘nfami ”.
Accussì cci parràu Ecati; Ma jidda nun rispusi
e cci currìu subbitu ‘ncontru ccu’ li so’ ardenti torci.
Arrivati ‘nti Eliu, chiddu chi vìggila supra Dei e Omini,
si firmaru ‘nnanzi a li so cavaddi e la divina tra li dei lu ‘ntirrucàu:
Eliu, si è veru ca ti fui gradita ppi li mè paroli e li mè fatti,
porta allura, tu, rispettu, a chidda Dia ca ìu sugnu.
La figghia chi cunsinnài a la luci,
duci mia simigna ccu la facci luminosa, unn’è?
Haiju ‘ntisu ’nta l’aria li so ijauti, schigghi, jidda uggettu di viulenza;
ma nun l’arrivai a vìriri ccu’ l’occhi mei.
Mentri tu, di l’Etiri divinu, talìi ccu’ li tò raggi la terra e lu mari,
dimmi ccu’ sincerità si mai viristi cu’ si la pigghiàu ccu’ la forza,
contru lu so’ vuliri, e, jù assenti, si la fuiju.
Accussì jidda parràu e accussì lu figghiu di ‘Piriuni cci rispusi:
Dimetra austusa, figghia di Rea di li beddi capiddi
È juntu lu mumentu ca tu diventi sapitrici di tuttu;
pirchì ju ti portu prufunnu rispettu e chianciu ccu’ ttìa
dispirata comu sì ppi tò figghia di la sèngula cavigghia.
Nudd’autru deu è responsàbbili,
sulu Zeus, chiddu c’arricogghi li nuvuli.
Jiddu la ristinàu ppi spusa a so’ frati, Adi.
E chistu si la strascinàu ‘ccu’ li so cavaddi, ddà sutta ‘nfunnu,
‘ntra la nìvira calìggini, mentri la carusa jittava schigghi.
Ma tu, o Dia, metti fini a lu tò ‘ranni chiantu.
A cchi usu sarbari accussì, senza mutiù, ‘stu rancori ‘nisoràbbili?
Nunn’è forsi dignu di tia, comu jenniru tra l’Immurtali,
Aiduneu signuri di l’omini, frati tò, tò girmanu?
Jiddu ottìnni, di cumuni accordu, lu sò duminiu quannu, all’origgini,
si fici la divisioni ‘ntri parti, secunnu giustizia divina;
e poi jddu abbìta ‘mmenzu a chiddi di cui havi a essiri Re.
Tò figghia Riggìna, dunchi.
Dittu e fattu, ‘ncitàu li cavaddi ca sùbbitu, a lu sò richiamu,
ccu’ primura tiràru lu viloci carru comu aceddi ccu’ l’ali stisi
mentri ‘nta lu cori di la Dia si rinnuvava, stizza a stizza,
un duluri ancora cchiù prufunnu e struggenti.
Camina ca ti camina a un certu puntu la Vinniranna Dia
fici ‘nsinga ccu’ la testa a ‘na chidda di fimmineddi ca,
jisannusi ccu’ li manu li frischi vesti,
jivanu jittannu sàuta comu crapuzzi
quannu arrìvanu li misi ‘ranni a la campìa.
Accussì jiddi currevanu a vadduni
e li longhi capiddi parìanu unni di lu mari ‘ncapu a li spaddi,
tra virticchi e cannola, tali e quali ciuri di crocu.
L’austusa Dia si rimìsi ‘ncaminu, cantu cantu la strata,
ccu’ lu cori chinu ‘a curma di tristizza;
jiva d’appressu, a chiddi carusiddi, chiusa ‘nta chiddu velu
ca di la testa cci scinnia ‘nta lu pettu, a cummigliaricci la stissa facci.
Lu peplu scuru, ‘ntantu, cci svolazzava mmenzu a chiddi sfilati cavigghi.
Arrivata, la Dia varcàu la sogghia di lu palazzu
ma nun si vòsi assolutamenti assittàri
e ristetti ‘nsilenziu, ccù l’occhi calati,
mentri ccu’ li manu si tirava lu velu supra la facci.
E ppi tantu tempu, muta e china di tristizza,
stetti ddà ferma ‘mmobbili a nuddu rivuggennu né parola ne gestu.
Senza mancu ‘nsurrisu, senza tastari manciari o jacqua,
di ppoi s’assittàu ccù lu cori nìuru e arraggiàtu
ppi ddu rimpiantu di la sò amurusa figghia.
Ma dopu ‘mpocu Metanira, virènnula rassirinata,
jinchìu ‘na coppa di vinu duci comu a lu meli e cci la prujiu;
la Dia nun la vosi dicennu ca ppi jidda era assolutamenti pruìbbitu
viviri vinu russu.
E cumannau ca si cci purtassi ‘na vìppita
fatta ccu’ acqua e farina d’oriu
ccu’ nu ramuzzu di menta dilicata ppi rriminàrila.
Priparatu lu ciciùni, ppi comu jidda avìa urdinatu,
fu purtatu a la Dia ca sùbbitu l’accittàu ppi priparàrisi a lu ritu.
E fra d’iddi, ccu’ granni maravigghia di tutti, accuminzàu a parrari
”Ju sugnu l’austusa Dimetra,
chidda ca cchiù d’ogn’àutru offri gioia e cunortu
a li ‘mjmurtali e a li poveri murtali.
Oraddunchi tuttu lu pòpulu jisassi ppi mmìa ‘nu granni tempiu
e jintra d’iddu n’artàru.
Stu tempiu sia fattu a li peri di la rocca nnuminata
cullucatu supra ddu’ contrafforti di lu poiju.
Iju stissa vi ‘nsignu ‘nu ritu ca placa l’anima”
sulamenti si cilibratu secunnu lu pricisu ordini divinu”
Accussì parlàu e sùbbitu si tramutàu di statura e d’aspettu
stramannànnu luntanu d’idda la vicchiània;
li raj di la sò biddizza spicchiuliàvanu ‘ntornu,
‘nu ruci ciàuru spanneva lu su pirfumatu peplu
e ppi longu tempu ‘na luci brillava di li sò membra ‘mmurtali;
ddi biùnni capiddi cci scinnèvanu ‘nfinu a li spaddi,
e dda solida casa si jinchìu di splinnuri comu ppì ‘nlampu.
Li fimmini, trimanti di spaventu, viggliàru tutta la notti
circannu di placari dda Dia gluriusa e quannu ciaccàu l’Aurora
cuntàru a Celèu Pussenti, tuttu chiddu ca Dimetra di la bedda cruna
cc’avìa urdinatu, tali e quali.
Celeu allura cunvucàu in assimblèa lu pòpulu ‘nnumirèvuli
e urdinàu di custruiri ppi Dimetra, ‘nu ranni tempiu
supra ‘ncuntrafforti e ccu ddà jintra n’artaru,
Jiddi sùbbitu ascutàru li sò paroli
e custruèru un tempiu comu jiddu avìa urdinatu.
E chistu surgeva àutu, ppi vuluntà di la Dia.
Quannu poi tirminàru ricennu basta a la fatica,
si mìsiru ‘ncamminu ognunu ppi la so casa;
e la biùnna Dimetra, ssittàta ‘nta lu Tempiu,
si nni stava a la larga di tutti li Dei
strazzànnusi l’anima ‘nta lu rimpiantu
di la bedda amata figghia.
E supra la Terra fauttusa jidda, ppì timuri,
tramutàu chidd’annu in infausta annata ppi l’omini tutti;
né oramai lu turrinu si lassava pirciari da li simigni,
ca Dimetra tinìa ‘mmucciàti.
Li vòi trascinàvunu a la vana campìa li tanti arati ‘ncircàti,
pallidu òriu cascàu ‘nta lu vacanti di li succa
e, stàmuni certi, jidda, ccu’ la so raggia ‘nisuràbbili
avissu distrurùtu di li raricuna la stirpi tutta di l’omini murtali.
Arrivati a chistu puntu, Zèusu di li nìuri nùvuli, figghiu di Cronu,
ppi prima cosa mannàu a chiamari Dimetra, tramiti Iridi
ca, ubbidienti, currìu ccù vìloci passi mmenzu lu spaziu tuttu.
Jiunta finu a la Rocca di la ciarusa Eleusi
Iridi truvàu Dimetra, accupunàta ‘nta lu so peplu scuru,
jintra lu sò tempiu e, ccu’ alati paroli, accussi cci parràu:
“Dimetra, lu patri Zèusu, ca civa ‘mmutàbbili disegni,
ti ‘mmita a turnari ccù la stirpi di li Dei ca vivunu in eternu.
Avanti, projìmi li tò aricchi, ascuta ‘sti paroli,
ca nni pruvènunu di Zeus”.
Chissu dissi e cchiù ca parràri supplicava,
ma lu cori di la dea nun si lassàu cunvìnciri.
Allura lu patri mannàu li eterni dèi biati,
e tutti, unu appressu all’autru, e a turnu, ddà gghicànnu,
la chiamàvanu uffrènnici magnifici runi
e tutti li privileggi c’avissu pututu disiddiràri tra li dei ‘mmurtali.
Ma nuddu rinisceva a cunvìinciri la sò menti e lu sò animu
dispiratamènti affisi e arraggiàti.
Jidda, ’mpitrata, rispingeva ogni parola dicennu, ferma nta la so Maistà,
ca si prima nun vireva ccu’ li so’ propri occhi
la bedda facci di sò figghia
nunn’avissu cchiù fattu ritornu ‘nta l’Olimpu
e nunn’avissu cchiù fattu crìsciri frutti supra ‘a facci ‘a terra.
Quannu ‘ntisi ‘sti paroli, Zeus ca viri luntanu,
‘mmiàu all’Eribu Hermisi ccu lu caduceu d’oru,
pirchì cunvincènnu Adi ccu’ àbbili paroli
cunnucìssi fora di la tènibra mmistìna a la luci di lu ijornu,
la vinniranna Kori.
E accussì la Dia Dimetra, rivirènnula ccu’ li sò occhi,
si cunvincissi di diri la parola fini a la sò còllira.
Hermisi, lassatu l’Olimpu, si sdillanciàu ccu’ obbedienti primura
versu lu prufunnu di la Terra.
Ddà, truvò lu Diu di l’Infiri ca si nni stava ‘nta la sò casa,
assittatu ‘nta lu tronu ccu’ la sò nòbbili cumpagna,
scuèta ppi la nustalgìa di la matri,
e la matri, ppi l’aggiri ‘ntullirabbili di li dei,
‘ntramava lu so trimennu disegnu.
E, ddà davanti a jiddi firmànnusi, accussi parràu:
“O Adi di li nìuri capiddi, ca regni supra li morti,
Patri Zeusu mi ordina di purtari fora di ccà, mmenzu a li Dei,
la tènnira Kori, pirchì sò matri, rivirènnula ccu’ li so’ occhi,
punissi fini a lu rancuri e a la collira ‘nisurabbili contru li dei ‘mmurtali.
Jidda havi ‘ntesta ‘nu gravissimu pruggettu:
stirminari la dèbbuli stirpi di l’omini nati supra ‘sta terra,
tinennu lu semi ‘mmucciatu sutta li taffuna di terra
e distrurènnu l’offerti ca tòccunu a li Dei tutti.
Trimennu è lu so rancuri e si la fa arrassu
‘nta l’aspra rocca di Eleusi, assittata ‘ntra lu tempiu.”
Adi surrisi ccu’ li gigghia di l’occhi
né si ribbillàu all’ordini di Zeusu lu Suvranu
e ccu’ primura sullicitàu la saggia Kori:
”Torna ‘nti tò matri di lu scuru mantu, Kuruzza;
ma mmantèni ‘ntra lu tò pettu animu e cori sireni,
e nun ti rattristari troppu.
Nun sugnu, ppi ttìa, spusu non dignu davanti a li dei,
ju ca sugnu frati di lu Patri Zeusu;
e quannu ritorni ccà ssutta, veni a rignari
supra a tutti l’èssiri ca vivunu e si mòvunu
e avrai, ‘ntra li immurtali, onùri e tributi li cchiù granni.
Tutti chiddi ca nun ti pòrtunu rispettu, sarannu castiàti;
e puru chiddi ca nun rinèsciunu a placari ccu li sò runi lu tò animu,
cilibbrànnu e uffrennuti lu duvùtu, cunformi e ubbidienti
all’òrdini divinu di li Sacri Riti
A chisti paroli si ralligràu la saggia Kori
e sùbbitu si susìu all’addiìtta, china di cuntintizza.
Jiddu però, vardànnusi ‘ntòrnu, cci detti a manciari, l
all’ammucciuni, semi di lu pumu ‘ranatu, duci comu a lu meli.
Sulu accussì jidda nunn’avìssu ristatu ppi sempri ddà ssupra
ccu’ l’austusa matri so Dimetra di lu scuru pannu.
Aidunèu, signuri e duminaturi di l’omini,
fici ‘mpaijàri li cavaddi immurtali davanti a lu carru d’oru.
Jidda acchianàu e Hermisi, pigghiannu ‘nta li manu brigghi e nerbu,
cacciàu lu carru fora di la reggia.
Subbitu ddi cavaddi ‘mmurtali spiccaru lu volu.
Subbitamènti fìciru la longa via: né lu mari, né l’acqui di ciumi,
né vadduna chini a curma d’erbi, né muntagni,
frinàvanu l’ìmpitu di l’armali ca supraniàvanu li stissi nùvuli.
E doppu avirili cunnuciùti ddà unni dimura Dimetra di la bella cruna,
li fici firmari davanti a lu tempiu ciarùsu d’incensu.
La Dia, virennu a sò figghia, si sdillanciàu
comu menadi supra lu munti assummurùsu di vosca.
Kori, quannu visti la bedda facci di sò matri,
lassànnu carru e cavaddi, scinnìu di cursa
e cci jittàu li ‘razza a lu coddu, strincènnusi a jidda.
Ma Dimetra, mentri tineva a sò figghia ‘ntra li ‘brazza,
‘nta lu sò cori sintìa un ingannu e fu pigghiata di nìuru scantu.
Vinni, in sècutu, Ecati e salutò ccu’ granni affettu la figghia di Dimetra.
Di tànnu la Dia Ecati è cumpagna e guida di Kori.
Zeusu mannàu ‘nti jiddi, comu missaggera, Rea,
ppi cunfirmari ca Kori, ppì na terza parti di l’annu
ca cumpisci lu so ciclu, avissu ristatu dda ssùtta
‘nta la tenebra nìvira comu pici;
ppi li ristanti dui terzi, ccu’ la matri e l’autri dei immurtali.
La Dia accunsintìu a lu missaggiu
e sùbbitu scinnìu di li cimi di l’Olimpu.
Arrivata a Rariu, ‘na vota terra ‘rassa e fauttusa
e ora, ‘nveci, ppi nenti ginirusa sterili e diserta,
cilàu la jiànca simenta d’òriu, ‘nta la nìvira terra di Rariu
ca ppì vulìri di Dimetra, ‘nta lu tempu appressu,
lesta s’avissu cuprutu di longhi spichi.
Ccu’ l’avanzari di la primavera, ’nta lu turrinu,
li pisanti succa ricchi di spichi, avissiru divintatu ‘regni e timugni d’oru.
Di lu celu limpitu arrivàu ppi prima Rea.
Ccu’ gioia si taliàru ‘ntra d’iddi e li cori si ralligràru.
E accussì parràu Rea:
“ Figghia, ti chiama Zeusu. Voli ca torni a la stirpi di li Dei
e t’accorda qualunque privileggiu tu dumanni.
Cunferma ‘n’oltri ca tò figghia resta ‘nta la tenibra fitta
ppi ‘na terza parti di l’annu ca conchiùdi lu sò ciclu;
ppì li rimanenti du’ terzi ccu’ ttìa e l’autri dei tutti.
Jiddu afferma ca tuttu chistu havi a succedirì ppi forza
pirchì è so pricisu vulìri. E fici ‘nsignali ccu’ la testa.
Veni, dunchi, figghia mia, ascùta
e nun stari ancora siddiàta contra lu patri Zeusu.
E lassa ca sùbbitu, ppi l’omini, crisciunu li laùra
ca dùnunu pani e sapuri a la vita”.
Accussì parrò e sùbbitu Dimetra, ubbidienti,
fici sùrgiri li spichi ‘nta li campi ricchi di taffuna di la ‘ranni Terra
prena di simenti e simigni e fogghi e frunni e ciuri.
Appòi si ‘ncaminàu.
E caminannu caminannu jiva ‘nsignannu a chiddi re ca rènnunu giustizia.
e rivilàu li Misteri Sulenni e li rèuli di lu Sacru Ritu
a Trittòlimu, a Diucli omu di cavaddi, a lu forti Eumolpu,
a Cilìu signuri d’eserciti
Misteri ca in nuddu modu e ppi nuddu mutivu
è lecitu prufanari, né apprufundìri o palisari,
pirchì la stissa prufunna rivirenza ppi ognunu
di chiddi Dei, frena la vuci.
Filici chiddu ca ‘nta ‘sta terra è ammisu a lu ritu.
Ma cu’ nunn’è iniziatu a li misteri,
o puramenti chiddu ca ‘nni fu ‘sclusu,
mai e poi mai avirà tali Distinu,
mancu doppu la morti,
ddà sutta,
‘nta la scura tenebra.
Doppu, quannu la dea di li Dei rivilàu lu tuttu,
ccuminzàru a fari via pp’acchianari a l’Olimpu,
a Cummiviu ccu l’autri Dei.
Ddà jiddi dimùrunu,
vinnirati, ospiti di Zeusu ca jioca ccu li lampi.
Biatu, tra l’òmini ca vìvunu supra la terra,
chiddu a cui jiddi cuncèrunu benivulenza.
Ora, fazzu appellu a la vostra ginirusità,
vui ca rignati ‘nta la terra di Elèusi, pirfumata d’ ‘ncensu,
‘nta li terri di Paru, circunnati di lu mari, e supra Antruni pitrusa,
a ttìa lu dicu Dimetra, dea vinnirànna, riggìna di li laùra
e ginirusa sempri di magnifici runi,
tu, e la tò figghia, Kori spiciali...
primiati lu mè cantu ccu’ pruspirità ca rallegra lu cori.
E jù, dumani e poi dumani e poi dumani, mi ricordu di tìa…
e di tìa e di tìa e…di n’autra… ancora.


