
LYONTIU
Jù n’o sacciu cu’ mi misi a ‘stù munnu,
né cchi cosa sia ‘u munnu,
né cchì sugnu jù stissu.
Sugnu di ‘na ‘gnurannza spavintusa.
Di tuttu.
Nun sacciu cchi cosa sìanu ‘u mè corpu, ‘i mè sensi, ‘a mè anima
E ‘sta parti di mìa ca pensa chiddu ca dicu,
chi medita supra di tuttu e supra ‘a jidda stissa
e nemmancu jidda stissa si canusci
megghiu d’o restu.
Viru ddì spavintusi spazi di l’universu
ca mi rinchiurunu.
e mi trovu cunfinatu ‘nta n’àngulu di ‘sta ‘mmensa chiana,
senza sapiri pirchì sugnu cullucatu ccà,
cchiuttòstu ca a nn’autra banna.
Né pirchì ‘stù tannicchia di tempu
ca mi si dùna di vìviri mi veni assignatu
‘ntà chistu mumentu chiuttostu ca ‘ntà n’autru
di tutta l’eternità ca vinni prima di mìa
e di tutta chidda ca veni appressu.
Da ogni parti viru sulamenti infiniti,
ca m’assorbunu comu n’àtumu
comu n’umbra ca dura un istanti
e scumpari.
Poi.
Ppì sempri.
Sugnu Anarkrè.
Re di nenti.
Re di nuddu.
Nun sugnu ‘nRè filici
Ma sugnu cuntentu di èssiri Re senza Re.
Re di nenti. Ch’è prima a ogni enti.
Re di nuddu. Ch’è prima a ogni jiddu.
Sugnu ‘nRe senza pòpulu.
Sugnu ‘mpòpulu senza re.
E ppi rregnu sulu ‘u mè ‘ngègnu.
Jù. Anarkrè.
Jù ancora nunn’ha’ natu.
Ppi chissu nun pòzzu mòriri.
Comu, difatti, jù sugnu vivu.
Nunn’ha’ natu, sugnu vivu…
e nun pozzu mòriri.
Tuttu chiddu ca hajiu nunn’u dìvu a nuddu.
A nuddu ha’ a diri: Gràzzii!
Ha’ ringrazziàri a nuddu
si mi quarìu ‘o suli,
si viru ‘a luna binigna di notti, ‘nt’o celu scuru,
si oduru ‘u gessomìnu e mi fa fetu ‘i mmerda,
si sentu, ‘nta ddù misi di frivàru, quannu ‘u friddu tagghia,
‘u ciàuru ‘mpruvvisu e ‘mpirtinenti r‘a nispulidda
ca ciurìsci ‘a muta ‘a muta.
No! Grazzii a nuddu ppi nenti, ma propriamenti nenti.
Sugnu cchiù sutta ancora d’o funnamentu.
‘Ntr’abbìssi disarcàni e senza funnu.
Tuttu chiddu ca nun pussèru ll’hajiu grazzii a mmìa stissu.
‘e mè forzi abbissali.
Picchì è propriamenti ddà, ‘a forrza: jintra ‘o funnu senza funnu.
Chidda forza ca spinci jintra ‘a miccia ‘u ciùri e ‘u riàla a luci.
E nun si vìri. E nun cumpàri. E nunn’a ‘cchiàppi mai.
Tuttu chistu ca nun si viri
è tuttu chiddu ca nun fazzu
Tuttu è òpira mia.
E accussì sìa!
Comu difatti ju nun fù.
Ma fujiu ‘ntra’a notti nìvira comu pici
E tutti chiddu ca nunn’hajiu, m’abbannùna.
Ca di ‘sta rrobba nuddu n’accatta.
Pirchì porta mali a menu bbeni.
E cummèni.
Propriu pirchì c’è perdita cummèni.
Jù stajiu ccà bbànna. Fora mura.
E’ ‘na cugnintùra si ora nun sugnu ccà.
Pirchì scappai propriu prima di nàsciri.
Sugnu chiddu ca nun viru.
Ca nun viriti. Ca nun si viri.
Però si cci crìri. E ‘nsi sàpi mai picchì.
Funziòna d’accuddì.
Tuttu chiddu ca si senti ‘ntra l’aria circustanti
nunn’è nenti.
Tuttu chiddu ca c’è jintra ‘stu vacanti
è ‘ssù nenti, propriamenti, ‘ss’ènti ca nun è.
Ju nun pensu ‘sti pinseri ca mi pòrtunu.
Jù un dicu ‘sti paroli ca mi pàrrunu.
Nun sugnu propriu pirchì “Jù” nun c’è.
Ju sugnu unni è ghiè.
Ju nun manciu, nun travagghiu, nun dormu.
Ssì cosi nun m’appartènunu.
Nun mi interessa ‘nzòccu è gghiè.
Tantu ppi mia nenti c’è. E sugnu ‘u Rè.
Jù ‘sugnu ccà bbanna ‘o lìmitu
ccà unni ‘u nenti ancora s’ha’ dari.
Tuttu chiddu ca puteva èssiri ha’ statu e nunn’ha statu.
Ogni tantu nun cc’ha’ pinsatu.
Picchì ppì mmia nenti mai ha’ succirùtu.
Propriu pirchì jù nun sugnu mai natu.
Nun fazzu parti di ‘stu criatu.
Eppùru, gràzzii a ‘stù nun’èssiri
cc’ha’ statu unn’è ca parra ‘u mutu
Unni macari l’orvu m’ha vistu e cc’ha’ crirùtu.
Ha’ chiamatu e ‘u surdu m’ha sintutu
Ha’ bbussatu e ‘u ciùncu m’ha’ grapùtu
Chistu è ‘u me’ regnu ca nun c’è.
E jù sugnu Anarkrè
Re senza Re
Re di’ nuddu re.
supra un re c’è sempri n’autru re?
Ccà autri re nun ci nne’.
Ccà re cci nn’è unu sulu
E sugnu jù:
Anarkrè.
Ju stajiu jintra n’ortu.
Pirchì nun sugnu vivu e nun sugnu mancu mortu.
E parru ccu’ nuddu. E sdillirìu.
ogni tantu passa n’aricchia.
E jiu ca sugnu parratu pigghiu ciatu.
Parru mentri l’autru ‘sta mutu.
‘nta ‘stù munnu nun si cci nasci riistinatu.
Sugnu senza parola e nun sugnu mutu.
Ju lìbbiru sugnu, d’ogni forma di passatu
Nun m’appartènunu ricordi né paroli,
ritti e fatti quannu erunu cchiù ca menzi sfatti.
‘Ntà ‘stu vacanti majiazzè ch’è ‘stà testa
Nun c’è oduri nè sapuri né ‘mmàggini ca mi facissi ricurdari
Òmini, aceddi, vacèrtili, zzazzamiti, ciùri, dulùri..
Nenti di tuttu chistu.
Ju jintra ‘nti mìa sugnu pinseri. Puru pinseri.
Pinsèri puru. Completamènti ‘o scuru!
Ju jintra ‘nti mìa sugnu parola. Pura parola.
Parola pura: Parola dura. Parola ca cria.
Vardativi! Vardativi di mìa.
Si mi ‘ncuntrati ppì via: Vardativi! Vardativi di mia!
Virennu. Facennu.
Ju nun vajiu a nudda bbanna.
Nun mi mòvu.
Nonn’Hajiu bbisognu.
Di ccà, unni sugnu jù, fremmu,
viru chiaramenti tuttu chiddu ca nun si viri.
L’unica cosa ca hajiu
è tuttu ‘stu chistu
ca nun m’appartèni.
Accussì ppì comu l’occhiu nun teni.
Vajiu ‘ncarrozza senza cavadda.
E senza rrètini cumannu.
Mi mòvu mmenzu a cosi vurricàti,
sippilluti sutta a dèci parmi di terra.
E tuttu s’ammantèni.
E ju, ca nun sugnu natu,
mi viru viviri, ‘u veru esistiri.
Fora di ssù tiatru senza sognu.
Cursa ‘nfirnali e senza scopu.
Sempri ‘ncerca di suvrastanti
ca dà piaciri arcanu..ma troppu umanu.
Ccà, supra di mia, nunn’hajiu a nuddu.
Ju, supra di mia, nun pensu nenti.
Sugnu Anarkrè.
Re senza Re né regnu.
Ju sugnu unu ca nun nascìu.
Na cosa ca nun si fici e scunchiurìu
Senza prisenti né futuru né passatu.
Chistu è Anarkrè!. N’attu mancatu.
Sugnu sulu priputenza annichilenti.
Fora di qualunqui putenza pinsanti.
Comu di fattu, l’idèa nun c’entra nenti.
Ca né fattu nè mancu pinsatu, fui.
Sulu mancatu. Perciò nun fazzu nenti.
‘U fari nun mi tocca
mentri viru. vardu, talìu.
e riviru e ‘ntravardu ritalìu
d’o restu nun mi ‘nterèssa nenti..
Mi movu a cavaddu d’ùmmiri
jintra ‘nmùnnu scuru.
Scantu ‘nm’appartèni, nunn’è cosa mia.
Ju nun nni trattu di ssà mircanzia.
Re sugnu. Senza nuddu spagnu.
Certi voti, però, ‘u silenziu di ‘stu nenti
mi ‘mprissiona.
Sentu comu ‘nciatu supra a mmìa
E nun sacciu mai si è bbeni o peggiu.
Chi fussi megghiu èssiri?
Vampa, petra, ciuri, lacrima d’armali?
Quannu di notti caminu ppi ddì ‘nesistenti vìi
Ccu’ ddì quattru ma’ pinseri assenti
ccu’ lamenti sentu sbàttiri ‘nbattagghiu
nt’è battenti d’a menti ca s’affàcciunu a nenti.
Di notti ribbumma e nun si senti.
E poi schigghi putenti sentu
scrusciu di catini e ardenti focu.
Quarcunu cerca ‘i fujiri e scappari
Ma i porti su chiusi ‘a parti ‘i fora.
‘E di ddà niscennu, trasunu ccà
unni abbita ogni vacanti.
‘Unni ‘u munnu pari chinu
ma ‘i purtusa sunnu tanti.
Pensu ca ‘ntà ddu’ locu senza ritegnu
si priparunu sùdditi pp’o ma’ regnu.
pozzu cuncèriri qualchi allianza
ca sudditanza Jù non nni supportu.
Ppi chissu nun sugnu mortu.
Non nni supportu.
Ju nun fazzu nenti.
Pozzu sulu taliàri e cuntari
tuttu chiddu ca nun si viri.
Pirchì jiù restu AnArkRè.
E sugnu Re.
Tempu nun ci nn’è.
…di ccà nun passò mmai.
Perciò talìiu, sai? O ma sinnò… chi fài? (risata)
5019
Scusati brava genti
Sapiti per casu nutizzi supra a nuddu e nenti?
E’ veru ca su’ parenti?
Certi voti, mentri caminu,
ppi ddà trazzèra scura ch’è ‘a vita‘
a mè menti, ca è ‘u mè corpu,
e tutti ‘i menti e tutti ‘i corpi ca jù abbitài
resta ancurata ‘o mè sennu,
forti ‘nt’o me’ muvìrimi, àgili ‘nt’à mè firmizza.
Autri voti, ‘nveci, jintra ddì rari sonni ca fazzu,
mi pari di sparmari l’ali di ddì ricordi ca nunn’hajiu
e ca mi tènunu vigghianti mentri dormu.
Ddà fantasìa ca mi manca di jornu,
si scatina appena scura.
E viru grèsti, quartàri rutti.
E manichi schiddi schiddi.
E ppoi petri. Petri.
E petri.
E mura a siccu.
E grutti. A cintinara.
E omini ca si mòvunu
comu furmiculi ‘nta ‘n furmicularu.
E ancòra petri ‘ntagghiati
ccu’ amuri e onuri.
E poi tuttu scumpari.
Tuttu veni gghiuttùtu,
comu ri ‘mpruvulazzu,
‘mpruvvisamenti,
E ‘a mè menti si smarrisci
‘ntà ddà sorta di negghia
E tornu a pèrdu ddi menzi riòrdi
ca s’affacciunu ogni tantu.
‘Nmunnu àutru?
Disiatu e mai truvatu
O nenti nenti jù cc’ha’ natu?
Sì. Pirchì certi voti mi veni a menti
comu ‘mpurtali ccu’ ‘nliuni ripurtatu,
ca s’allanza.
E poi tuttu scumpari.
E mi trovu sulu e picciriddu,
a caminàri strati strati
‘nta ‘na biunna cità
ccu’ stritti stratuzzi, curtigghi e purticati
‘nta ddu’ misi di Frivaru,
circunnatu
d’a nivi d’e mènnili ‘nciuri.
E jianchi eranu ddì fasci
ca m‘abbrazzàvanu ‘a testa, a furriàri.
Poi tuttu dd’oru d’e spighi maturi;
ca d’oru eranu chiddi vesti
ca m’ accucciàvanu.
E poi tuttu scumpari.
Spissu nun dormu sonni tranquilli.
Né mi ‘nsonnu.
O almenu, accussì mi pari.
E ‘nta ddu’ mentri mi sentu chiamari.
‘Na vuci vascia finu a pèrdiri sdiciatu
ca mi sussurra ‘nta ‘na ‘ricchia milli cosi.
Ma però, appena grapu l’occhi,
comu fussi ‘mpircantu,
tuttu veni cummigghiatu
jintra ‘nu strittu nìuru mantu.
E tuttu scumpari.
M’abbannuna ogni forma di riòrdu,
nudda ‘mmaggini m’appari
a chidda via.
E restu accussì, comu ‘mpitratu,
jintra ddù meli jiàcitu ‘ntrisu di malincunia.
No! ‘U riòrdu nunn’è ppi mmìa.
‘Na vota, chissu sì ca m’u riòrdu,
jù sapeva calmari ‘i venti.
Era sapitùri d’èssiri e nun èssiri.
Di pinsèri e d’anima.
Nun mi riòrdu nenti cchiù,
jiacqua passàta.
E‘u mulinu, jintra ‘a mè testa, nun macina cchiù frummentu.
E pp’a me’ mimoria é ‘nturmentu,
pirchì nunn’havi nuddu alimentu..
E poi tuttu scumpari.
E comu fazzu ca nun mi ricordu nenti.
Nun sacciu ‘a sia pur minima cosa.
‘A mè menti si riposa,
travagghiu non nni mancia cchiù.
Ju nun sacciu cchiù cu’ sugnu.
Né pirchì sugnu ccà propriamenti ora
e no prima o doppu.
O picchì hajiu ‘sti manu,
e no cchiù granni o cchiu nnichi.
Sulu ‘a natura mi va ‘ddutannu
di tanti ‘nsignamenti.
‘i quattru ràdichi di tutti cosi su visibbili a tutti:
l’aria limpida, ca forma la còppula di lu celu unni vòlanu l’aceddi;
l’acqua luminusa e azzurra d’o mari, unni sgrìccianu ‘i pisci;
dda terra biunna, ca nutri duci frutti;
chiddu focu, ca svampa putenti d’’e vucchi d’a muntagna.
Ma però jiù sentu, mistiriùsa,
‘na forza ca m’acchiana e mi pussèri,
‘na quarùra ca m’afferra l’arma
e m’ a ‘ntòrcia.
E comu fazzu?
E comu ricu?
Mi sentu sempri cchiù nicu.
Pirdunatimi.
Nun sacciu mancu ‘cchì dicu.
Sentu ‘mpisu ‘ntesta, comu di ‘na cruna.
E ‘na tristitia murtifira
m’afferra tutta ‘a pirsuna.
Mentri scumparu.
E sacciu ca nun c’è riparu.
Cu’ sa su cci sarà ppi mia ristoru.
Mentri sugnu sulu ‘o suli
popriu comu ‘mpumitòru.
Scusati ma pp’avannu nun c’è natività.
Cu’ sa’ n’autra vota quannu sarà.
Ju mi nni vajiu, vui cchi fa, ristati ccà?
Mi dumannu:
Jiu, hajiu opportunità
di putìri fari èssiri ‘u mè tuttu
sulamenti Unu?
Finu ca campu e sugnu ccà,
manca sèmpri qualchi cosa d’autru.
E ancòra.
Esattamenti ddà cosa ca po’ èssiri e sarà.
E si guardu bbeni e ci pensu a funnu,
chiddu ca manca, è propriu ‘a fini,
ca nuddu mai taliò ‘nt’ò so sguardu funnu..
Si! E’ d’a morti ca parru..
Quannu nun sugnu cchiù a ‘stu mùnnu,
tànnu ju sugnu mortu.
E ‘sta fini, naturalmenti,
crisci jintra ddù putìri èssiri Nenti.
Morti dilìmita pussibilità
di putìr’ èssiri tuttu jintra Unu.
E mentri n’additèrmina ‘u ‘mpussìbbili.
Ju, unu prisùntu,
restu sempri ‘ntuttu di-suntu.
Ma quannu ju e ‘u me’ tuttu
divintàmu autenticu Unu?
Cu’ rinesci a vìriri chista pussibbilità?
Autru è sunnàrisi mentri ‘i vardiàni dòrmunu.
Àutru è fantasticari
Picchì ddà si cavàrca a brigghia sciòta.
Autru è Esìstiri autenticu,
picchì è fittu strittu e custrittu ccù esistènza.
Ma quannu esistenza è autentica?
E cu’ pircipìsci st’autenticu esìstiri
di st’esistenza autentica?
Sulu cuscenza pircipìri po’.
E si è bbona simènza.
Si mmisca morti a cuscenza.
Si unisci ‘a prisenza ‘ncumbènti di fini e nenti
‘na forti, ‘ccùlta vuluntà.
Jiù e tu, e dunchi nui tutti,
semu ccà jittàti pp’a Morti.
Nn’avèmu cuscenza?…
Di ddocu s’accumènza.
NIMMA
Sugnu cintinàriu, ma nun ci criri nuddu.
Nunn’è certu ‘mpurtanti.
Ma mi fa striru.
Ma si cc’ha’ cummàttiri.
Prima di tuttu ccu’ Mimoria,
ca si nni sta ‘mmucciata
ti veni arreri ‘è spaddi
ti ‘ntuppa l’occhi e ti dumanna:
cchi viri?
E tu nun rispunni
agghiutti e nun ciàti
Cchi viri d’o tempu appressu?
Cchi nni sai?
Comu si po’ ‘nduvinari mai?
Scappi. Fui, T’alluntani. Ti nni vai.
Ma ti veni a trova sempri ‘u Tempu
tu ‘u sai.
Vai circannu vuci attraversu tutti ‘i diserti.
ogni mari di tranquillità.
mari silinziùsu
mari prufunnu ca nun si dissi mai.
Sugnu nenti. Sugnu nuddu.
Senza unni né quannu.
Trenta su ‘i raggi ca si ficcunu ‘ntra i carni.
E ‘i carni sunnu mèi.
Nun c’è àutru patruni.
Sugnu nuddu Sugnu nenti.
Senza quannu né unni.
Ridduttu a nun putìri.
Dùrici su ‘i pilastri d’a rimimbranza
Novi su’ ‘i so figghi
Ca già addevi subbitu addattàru ‘e minni di malincunia
Scinneva ddu’ jancu latti ‘nt’e carni janchi
E subbitu si trasfurmava in puisìa, in danzi e sceni
E statui e còni ca scacciàvanu l’occhiu ad armunia.
Quanti cosi ti ‘nsigna malincunia.
Parra sempri a vuci vàscia. Quasi mai jietta schigghi
È duci comu un meli ca sta ppi jiri a mali
E si sta ddà, all’allammìcu, custritta ‘nt’a ‘na morsa di ‘stu fangu
C’attanagghia tutti lentamenti e, lentamenti, nni porta a fùnnu.
Arrusbìgghiati munnu!
Nun dari cchiù acqua ‘e ciùri ca cultivi.
Nun dari cchiù acqua. Fammillu ppi favuri.
Pirchì nutriri ciuri di falsi spranzi
Quannu sì ccu’ ‘mpani menu du’ menzi.
Nun dari acqua senti a mmìa.
Parricci cchiuttostu.
Diccilllu qual è ddà via ca porta unni sia sia.
Forsi jiddi nnì sannu cchiù assai di tìa e di mìa.

