top of page
Gianni signature 2.png

KUGINU

 

       E’ ‘na stidda ki si kiama pani

       ddà stidda nica e tunda ki stralluci,

       stidduzza amara ki a tutti nni cunduci

       e ki orbi surdi e muti nni porta ‘zinu a ccà.

 

       Nni tocca caminari supra l’acqua

       comu a lu vostru svinturatu Sarvaturi,

       comu a jiddu ognunu mi stracqua

       e ‘stu fattu m’annea ‘nta lu duluri.

 

       Mè frati, ‘nveci, è siddiatu –ccù raggiuni?-       

       ‘nculicatu ‘ntra ‘na granni grutta scura,

       manìa lu focu ‘mmenzu a li cannuni,

       oggi ‘nfigura dumani ‘nsipulrura.

      

Mari Nostru, sarai tu fossa cumuni?

       Tu ki inni ‘ncukki, sarai la nostra bara?

MLAIKA RAIS FRAG ZAKR

 

Si tu sì fermu jintra la to’ fidi,

e nun la vòi lassari;

      

Si jù sugnu fermu jintra la mè fidi,

       e nun la vogghiu abbannunari

       -e tuttu kistu kkiù ki liggittimu mi pari-

       tutti dui, comu putemu parrari?

      

       Pirkì aviri fidi è truvari e no circari.

       E, dunki, stari fermi, non kiù caminari.

      

Ma senza caminari, comu si po’ circari?

       E senza circari, comu putemu pinsari?

      

Ki forsi pinseri è fini di fidi?

       O puramenti fidi è fini di pinsari?

      

Kki fa?

Nni ni niscemu ccu’ Mmalirittu o Bbinirittu

a ccu’ cci kriri?

      

Com’è k’è ‘sta facenna?

Dumannu a mmìa e a tutti pari!

       Nni vulemu -si o no?- parrari?

 

       Pirkì, si è veru kiddu ca si dici,

ki com’è dintra è fora,

       sarà puru veru ki jiri migrannu cc’ò tò corpu

       currispunni a ‘na ‘nterna migrazioni di genti

       ki partunu, si fermanu ma mai arrivanu.

Veramenti.

       E nun parru di caminari ‘cc’à menti.

E nemmancu di caminari di jiammi,

culonni a tempiu nostru.

 

       Parru di movimenti, spostamenti e canciamenti

ki nun pàssanu ppi fora.

       Vannu di jintra a dintra

senza putìrisi viriri luci.

 

       Tipu ‘na cosa ki pàrunu dui:

UNUS AMBU dicìvanu l’antiki.

       ‘u stissu unu jintra a dùi

e dui diversi ki furmanu unu.

       Unu unicu.

Ccù tutti ‘i so prupriità.

Di ognunu.

 

       E’ propriu di nenti ki nàsciunu fiammi ardenti.

       E’ propriu di nenti ki torna a veni l’esistenti

       E tutti ‘i so parenti.

O puramenti nenti.

       Kistu anabbasicu UNUSAMBU ‘NTERNU

       È muvimentu di puntu di vista,

ppi so natura sempri plurali.

      

Ma in kistu sò plurali, resta sempri unu sulu,

       tali e quali.

 

       Tuttu kistu, pratticànnu ‘o scuru ccù apparìri.

       Un apparìri dintra ‘na grutta

       ki stati e ‘mmernu martiddia ddà ssutta.

      

Un apparìri ki nunn’havi tempu

e nemmanku locu,

a diri pocu.

      

‘Na cosa, ‘nsumma, c’assimigghia a ‘n jiocu.

       Un jiocu ccu’ morti, ki veni mentri tu ti nni vaji.

 

       E sunnu li vaji ki ccu’ jidda ti levi,

       ki ti fannu akkianari ‘a frevi.

      

Eppuru, viri, è propriu ‘ntra kiddi parti

funni e ‘scuri

       ki nàsciunu tutti: culuri, furmi, sapuri.

      

E quanti cugninturi .

A tutti l’uri.

 

       Ma ora jù mi nni vajiu, partu e ti lassu.

       Resta d’accussì, senza fari scrusciu.

       Comu ‘nsonnu mai fattu.

       ‘Nsonnu amaru e …‘ntrasattu.

       ‘Na cosa ki di pumaroru diventa strattu.

Gianni signature 2.png

© 2018 by Gianni Anzalone

“No copyright infringement intended” 

© Copyright
bottom of page