
VER'OMU
‘U veru Omu taci?
Sta mutu?
Cerca dumanni?
Né voli risposti?
Ma sulamenti si mi dicu,
si mi cuntu,
pozzu truvari a mmia stissu.
E’ ‘a me ‘spirienza
chidda cosa ca si chiama “storia”.
E jù cuntu storii.
Pirchì?
Pirchì nun m’abbasta sintirimi schidduzza,
frammentu, atumu?
Né ponnu bastari tutti chisti ‘mmaggini
chi mi bàllanu davanti all’occhi,
in cuntinua trasfurmazioni?
Ma chi cercu, dunchi?
Cchi cosa vogghiu?
Di chi cosa haju bisognu?
Cchi cosa disìddiru?
E chi cosa è chi nun tòlliru cchiù?
Eccu!
Pèrdiri tempu, ad esempiu?
Si perdi troppu tempu
‘nta chistu affannatu curriri
sine sensu
Nun si po’ cchiù rimannari.
Diffiriri chistu tempu chi macìna
frummenti ‘jntra tramoggi.
Mi movu ‘ntra lochi.
Di sira.
Ancora nunn’è notti.
Ma sentu chi mmi staju
lentamenti, annijannu.
E mi viru
e mi talìu
mentri affunnu.
Cu’ nàufraga
E cu’ talìa.
Ju mi talìù mentri mi nn’affunnu
jintra la me’ isula.
Ccù tutta ‘a mè isula.
Sprufunnu versu lochi di ricota.
Ddà unni putiri dari un sensu
a chistu mè naufragari.
A chistu muvirisi versu vuredda di terri nigri.
Jù mi vardu.
Vardu a chidd’omu ca si sta annijannu
Ccu’ mmia.
Jintra ‘ntì mia.
Vardu a chidd’omu chi sugnu.
Ma pirchì unu si senti mali
e pensa subbitu ‘o mari?
Si sugnu in chista terra ferma,
pirchì s’apprisenta jacqua salata?
Mi jissi a jittari a mari!
Pirchì l’omu visti sempri ‘u mali ‘nt’o mari?
Pirchì nni ‘nquieta e n’attrai ad jiddu?
Pirchì vinemu propriamenti di ddà?
Da chidda materia ‘mniotica nigativa
chi sfui mentri si nasci?
‘U mari havi ràdichi liquidi jintra ‘nti nui.
‘Stù mari ‘nguvirnàbbili
chi nun si fa ‘rraggiunari.
Mancu lu cchiù jàvuti di li celi
havi putiri supra d’iddu.
‘U mari nun si po’ cumannàri.
Nun si po’ addumisticari!
Ma unni c’è mari c’è distingu ccu’ terra ferma.
Jù sugnu ccà a mari.
Ddà c’è terra ferma.
Jù sugnu ccà ‘nterra
e ddà c’è ‘u mari.
Sempri ‘nmuvimentu.
Sempri ‘mprivistu.
Sempri ‘mprivirìbbili.
Sempri mòbbili
puru quannu è cuètu
Chidda ca è ferma è ‘a terra.
Ddà unn’è frabbicata ‘a casa.
Ddu locu ca strinci e vasa
e dà cunfortu d’amari peni.
Ddu ccà ca mi è solu,
chi scarpisu sutta li peri.
Puntu di ogni partenza.
Ddà unni s’addevanu cirtizzi.
E nudda spranza!
Sugnu fermu.
A li mè peri.
‘A parti dintra di mia.
Terra ‘nta la sò stabbilità.
Né mi sentu tagghiatu fora.
Ma ‘u mari s’apprisenta.
‘Nsistenti.
‘Nta la so carma.
Quasi nun bastassi ‘a terra ferma.
Chi a Nuddu bastò mai?
Qual’è ‘u pirchì di tuttu chistu?
Jittarisi a mari?
O puramenti lu puru ‘mbarcarisi?
C’è qualchi cosa ancora.
Pirchì si ‘u timirariu si metti ‘ncaminu d’acqui
chiddu chi resta è propriu ‘u saggiu.
Chiddu chi sapi senza canusciri.
Eccu!
Chisti dui òmini alloggianu dintra ‘nti mia.
Chiddu chi ama ‘u rischiu di mittirisi a mari.
L’autru chi godi di la cirtizza di la terra ferma.
Unu è scuetu, sempri,
cc’a testa ad autri parti.
Assenti a lu prisenti.
Attu mancatu..
L’autru inattingìbbili.
‘I fatti nun lu toccanu.
Cci sciddicanu ‘ncoddu
acquazzina di sempri.
Sclùsu, foraclusu di travagghi d’autri
ca si smovunu sutta li so occhi.
Spittaturi ‘mpirturbabbili
jddu talìa.
Ma cchi cosa talìa?
Lu sciugghìrisi di li fatti sutta li sò occhi?
Lu squagghiàrisi di l’esistenza?
Jù schidduzzi di schidduzza.
Jù Atumi d’atumu.
Talìu ccu’ friddu distaccu
lu scuntrarisi di atumi fora di mia.
Accettu e nni pigghiu attu.
Ma
accussì facennu…
chistu scontru diventa miu,
personalissimamenti miu.
Pirchì si sugnu veramenti n’omu saggiu
nun pozzu ‘gnurari
ca chista riutùra di fatti naturali
chi succedi davanti a li mè occhi
mi riguarda.
Abbannunu dunchi indiffirenza
e pigghiu attu chi ‘stu travagghiu
mi parra di esistenzi d’Omu.
Però cunservu ancora ddù naturali distaccu.
Ddà ssutta a mmari Traggedia succèri.
Ccà supra a Munti cci sugnu ju
‘mprirturbabbili.
‘Namovìbbili.
Assittatu
Sentu, però, chi qualchi cosa, jintra ‘nti mìa, ceri.
Distaccatu?
‘A frunti di chiddi cosi chi l’occhi
chiddi stissi mei?
virunu?
Ma allura chistu cchi veni a diri?
Ca esisti piaciri d’esistiri
sulamenti in furma distaccata,
‘mpirturbàbbili?
E ‘u piaciri chi dà l’incontru?
E chidda suddisfazioni ‘nterna
chi unu prova quannu si viri
e si senti ‘mmiscatu, coinvoltu,
‘nsimuliàtu ‘nta ‘na facenna,
‘nta ‘na vicenna?
No!
Ju sugnu femu ccà,
chi talìu ‘ndiffirenti li cosi
passarimi supra ‘a testa
nìviri aceddi malacuranti
chi scavarcanu ‘stù mè nun fari nenti.
Po’ macari essiri?...
ch’esisti ddu piaciri di diri
chiddi antichi paroli: C’era puru ju?
Tuttu ha’ putistàti d’èssiri.
Mmantèniri chista distanza?
Comu si po’ risìstiri
a chistu miu stari fermu?
E ‘mpruvìsa s’apprisenta Malincunia,
ccu’ la cchiù scuèta di li so figghi: Curiusitàti!
‘Stù vulìri viriri ccu’ l’occhi so pròprii
chiddu ca succeri ddà sutta a mmari.
Abbannulìu.
Mentri Cirtizza m’abbannuna.
Sentu e sacciu ca ‘u munnu cancia.
E viru, e puru chiaramenti,
li tanti rischi ca si vannu a cùrriri.
Ma è ‘na oscura forza, ‘ntantu,
ca spinci sempri di cchiù
a taliari ‘u mari, a vardallu,
a mittirisi ‘i peri a moddu
e lassari ca l’acqua ‘trapassa la cavigghia
finu a li rinocchia.
E sempri cchiù javutu.
Cchiù prufunnu.
E oltri… dda bbanna la Materia.
Ma mi cc’haju a calari tuttu
sprufunnaricci
muvìrimi versu chiddu chi si sbrazza
e sputa e chianci e rriri
mentri l’acqua cc’allinchi li purmuna
e la Morti tuppulìa a li mè porti.
Unn’è?
Unni finìu ddu distaccu?
Chidda ‘mpassibilità
ca mi tineva attaccatu
ccu’ pìccili catini
a ddu gran cunsòlu ca è lu Solu?
Terra ferma?
Inamovìbbili?
Ma sentu ca ‘a china ha passari
E nun è cchiù tempu di stari a taliàri.
Davanti a lu mari
nun ti pòi cchiù jittari arreri.
Ora mi tòccanu ‘stì vicenni mmenzu all’unni
summersi da frangenti furiusi.
Ora ‘spostu a la bbunazza c’avvilena lu caminu.
Fari sò propri li travagghi d’autri?
Sussumirisinni li patèmi?
Li travugghi?
Lu cecu annàri?
Unni tutti si vannu a ‘nnijari?
Ma sentu jintra ‘nti mìa
chi tuttu va a tramutari.
Semu piscami sprajata
di mari ‘gnoti.
Scanusciuti a nui stissi.
‘U naufraggiu già cci fu.
‘nta ‘n mari apertu.
Straneru.
E nun mi nn’accurgìu.
Un Naufraggiu?
Ma sugnu fermu. Alliniatu.
Assittatu supra ‘na petra
figghia di Matri Terra.
Nenti mi po’ smoviri.
Nuddu cci po’.
Sulu ‘nu spirdu malignu mi po’ scugnari di ccà
e farimi pricipitari ‘nta chiddu mari chi talìu.
E sentu tuttu lu Risicu ca mi leva sicuritati.
Chi mi suttrai a mmia stissu fermu.
‘Ntacciatu!
Mi sentu spirìri
‘a terra sutta ‘e pedi.
‘A Menti
vola ad autri bbanni
spinta da ciusci di venti.
Senti? comu ceru?
Abbannulìu.
Qualchicosa mi porta versu lochi scanusciuti.
Scanusciuti?
No! Eccu!
Ora viru megghiu.
Mi fazzu cchiù prossimu
a chiddu chi davanti l’occhi mei
si nn’affunna a Naufragari
‘nta lu so propriu Nenti.
M’avvicinu sempri cchiù.
Cci dugnu l’occhiu.
E ju stissu mentri talìu
diventu occhiu chi talìa.
Ma talìa cchi cosa?
Jù nun talìu e nun viru nenti.
E’ chidd’autru jintra ‘nti tia
chi talìa.
Ora jù divintài jiddu.
Propriu jiddu jintra l’occhi.
Ora st’occhi nun sùnnu cchiù ‘i mei.
Appartènunu a chidd’àutru.
E chidd’autru, mentri s’annèa,
talìa la terra ferma
unni ju era assisu.
Ma è autru puru chiddu ca si viri.
Ora è chiaru comu varda lu munnu
chiddu ca s’annèa mentri si talìa.
Ora sì chi cci sugnu
jintra lu Travagghiu Magnu.
Ma ‘nta chistu mentri
lu mè terzocchiu viri claramenti
comu nenti pozzu fari
ppi chiddu mè, sò, nostru naufragari.
La menti curri e vola
e m’apprisenta Sorti
ca ‘nta chidda cieca so fiùra
l’occhi mi fa jisari
a lu prufunnu di li jàuti celi ppi ringrazziari.
Ringrazziari? A cui? A nuvuli passanti?
E pirchì?
Pirchì sugnu ancora ccà mmenzu a li viventi?
Mi ritrovu a fermu locu
fora d’ogni frangenti.
Fora?
Ju ca talìu fora di li frangenti?
E viru li mè stissi cunturcimenti?
Cuminciu a nun capìricci cchiù nenti.
Ma ‘mpruvìsi si nni sturnanu li nuvuli
c’ancatinàvanu la mè menti.
La me stidda mi vasàu
Mi rialàu finalmenti ‘na cirtizza.
Ora viru tuttu ccu’ chiarizza.
Ju chi talìu e chiddu ca s’annea
Semu la stissa identica pirsuna.
Finìu lu suli spirdìu la Luna.
E chi cosa stamu taliannu tutti dui?
L’Unicu chi sprufunna abbrazzatu fittu all’unna.
Già accarìu lu naufraggiu pirsunali.
Ju e Tu nni stamu jènnu a ‘nniàri.
E ora semu ccà a natari.
Sapituri chi nun cè nenti cchi fari.
Si po’ sulu natàri.
Scumparìu lu javutu munti
d’unni ccu’ peri sicuri scarpisànti terra
taliava a cu’ s’anniàva.
Ju sugnu lu munti d’unni talìu.
Ju sugnu lu mari unni m’annèju.
Ju sugnu chidd’acqua
chidd’unna
ca ccu li sò flutti m’accerchia
e mi sprufunna.
No! No! E ancora no!
Nun mi basta chista canuscenza.
Vogghiu ‘na virità fatta di ‘spirienza.
Pirchì Ju sugnu la Storia.
Jù e la mè Mimoria.
Ju e la mè umbra
chi abbaia a cani ‘nta la luna
e stanca d’aspittari
cerca rizzettu jintra la pirsuna.
Ju chi talìu e tu chi mi viri.
Semu ‘nfilati jintra chistu diri.
Jintra chistu dumandari:
Cchi semu?
Cchi semu?
Sbrizzi
ciusci di ventu
grani di prùuli
cìnniri e faiddi
senza abbentu.


