top of page
DECORAZIONI.png

VER'OMU

‘U veru Omu taci?

Sta mutu?

Cerca dumanni?

Né voli risposti?

 

Ma sulamenti si mi dicu,

si mi cuntu,

pozzu truvari a mmia stissu.

 

E’  ‘a me ‘spirienza

chidda cosa ca si chiama “storia”.

 

E jù cuntu storii.

 

Pirchì?

 

Pirchì nun m’abbasta sintirimi schidduzza,

frammentu, atumu?

 

Né ponnu bastari tutti chisti ‘mmaggini

chi mi bàllanu davanti all’occhi,

in cuntinua trasfurmazioni?

 

Ma chi cercu, dunchi?

 

Cchi cosa vogghiu?

 

Di chi cosa haju bisognu?

 

Cchi cosa disìddiru?

 

E chi cosa è chi nun tòlliru cchiù?

 

Eccu!

Pèrdiri tempu, ad esempiu?

 

Si perdi troppu tempu

‘nta chistu affannatu curriri

sine sensu

 

Nun si po’ cchiù rimannari.

 

Diffiriri chistu tempu chi macìna

frummenti ‘jntra tramoggi.

 

Mi movu ‘ntra lochi.

Di sira.

 

Ancora nunn’è notti.

 

Ma sentu chi mmi staju

lentamenti, annijannu.

E mi viru

e mi  talìu

mentri affunnu.

 

Cu’ nàufraga

E cu’ talìa.

 

Ju mi talìù mentri mi nn’affunnu

jintra la me’ isula.

Ccù tutta ‘a mè isula.

 

Sprufunnu versu lochi di ricota.

Ddà unni putiri dari un sensu

a chistu mè naufragari.

 

A chistu muvirisi versu vuredda di terri nigri.

 

Jù mi vardu.

Vardu a chidd’omu ca si sta annijannu

Ccu’ mmia.

Jintra ‘ntì mia.

 

Vardu a chidd’omu chi sugnu.

 

Ma pirchì unu si senti mali

e pensa subbitu ‘o mari?

 

Si sugnu in chista terra ferma,

pirchì s’apprisenta jacqua salata?

 

Mi jissi a jittari a mari!

 

Pirchì l’omu visti sempri ‘u mali ‘nt’o mari?

 

Pirchì nni ‘nquieta e n’attrai ad jiddu?

Pirchì vinemu propriamenti di ddà?

Da chidda materia ‘mniotica nigativa

chi sfui mentri si nasci?

‘U mari havi ràdichi liquidi jintra ‘nti nui.

 

‘Stù  mari ‘nguvirnàbbili

chi nun si fa ‘rraggiunari.

 

Mancu lu cchiù jàvuti di li celi

havi putiri supra d’iddu.

 

‘U mari nun si po’ cumannàri.

Nun si po’ addumisticari!

 

Ma unni c’è mari c’è distingu ccu’ terra ferma.

 

Jù sugnu ccà a mari.

 

Ddà c’è terra ferma.

 

Jù sugnu ccà ‘nterra

e ddà c’è ‘u mari.

 

Sempri ‘nmuvimentu.

Sempri ‘mprivistu.

Sempri ‘mprivirìbbili.

Sempri mòbbili

puru quannu è cuètu

 

Chidda ca è ferma è ‘a terra.

 

Ddà unn’è frabbicata ‘a casa.

Ddu locu ca strinci e vasa

e dà cunfortu d’amari peni.

 

Ddu ccà ca mi è solu,

chi scarpisu sutta li peri.

 

Puntu di ogni partenza.

Ddà unni s’addevanu cirtizzi.

 

E nudda spranza!

 

Sugnu fermu.

A li mè peri.

‘A parti dintra di mia.

 

Terra ‘nta la sò stabbilità.

Né mi sentu tagghiatu fora.

 

Ma ‘u mari s’apprisenta.

‘Nsistenti.

‘Nta la so carma.

 

Quasi nun bastassi ‘a terra ferma.

 

Chi a Nuddu bastò mai?

 

Qual’è ‘u pirchì di tuttu chistu?

 

Jittarisi a mari?

O puramenti lu puru ‘mbarcarisi?

 

C’è qualchi cosa ancora.

 

Pirchì si  ‘u timirariu si metti ‘ncaminu d’acqui

chiddu chi resta è propriu ‘u saggiu.

Chiddu chi sapi senza canusciri.

 

Eccu!

Chisti dui òmini alloggianu dintra ‘nti mia.

 

Chiddu chi ama ‘u rischiu di mittirisi a mari.

L’autru chi godi di la cirtizza di la terra ferma.

 

Unu è scuetu, sempri,

cc’a testa ad autri parti.

Assenti a lu prisenti.

Attu mancatu..

 

L’autru inattingìbbili.

‘I fatti  nun lu toccanu.

Cci sciddicanu ‘ncoddu

acquazzina di sempri.

 

Sclùsu, foraclusu di travagghi d’autri

ca si smovunu sutta li so occhi.

 

 

Spittaturi ‘mpirturbabbili

jddu talìa.

 

Ma cchi cosa talìa?

Lu sciugghìrisi di li fatti sutta li sò occhi?

Lu squagghiàrisi di l’esistenza?

 

Jù schidduzzi di schidduzza.

Jù Atumi d’atumu.

Talìu ccu’ friddu distaccu

lu scuntrarisi di atumi fora di mia.

 

Accettu e nni pigghiu attu.

 

Ma

accussì facennu…

chistu scontru diventa miu,

personalissimamenti miu.

 

Pirchì si sugnu veramenti n’omu saggiu

nun pozzu ‘gnurari

ca chista riutùra di fatti naturali

chi succedi davanti a li mè occhi

mi riguarda.

 

Abbannunu dunchi indiffirenza

e pigghiu attu chi ‘stu travagghiu

mi parra di esistenzi d’Omu.

 

Però cunservu ancora ddù naturali distaccu.

 

Ddà ssutta a mmari Traggedia succèri.

Ccà supra a Munti cci sugnu ju

‘mprirturbabbili.

‘Namovìbbili.

Assittatu

 

Sentu, però, chi qualchi cosa, jintra ‘nti mìa, ceri.

 

Distaccatu?

 

‘A frunti di chiddi cosi chi l’occhi

chiddi stissi mei?

virunu?

Ma allura chistu cchi veni a diri?

 

Ca esisti piaciri d’esistiri

sulamenti in furma distaccata,

‘mpirturbàbbili?

 

E ‘u piaciri chi dà l’incontru?

 

E chidda suddisfazioni ‘nterna

chi unu prova quannu si viri

e si senti ‘mmiscatu, coinvoltu,

‘nsimuliàtu ‘nta ‘na facenna,

‘nta ‘na vicenna?

 

No!

 

Ju sugnu femu ccà,

chi talìu ‘ndiffirenti li cosi

passarimi supra ‘a testa

nìviri aceddi malacuranti

chi scavarcanu ‘stù mè nun fari nenti.

 

Po’ macari essiri?...

ch’esisti ddu piaciri di diri

chiddi antichi paroli: C’era puru ju?

 

Tuttu ha’ putistàti d’èssiri.

 

Mmantèniri chista distanza?

 

Comu si po’ risìstiri

a chistu miu stari fermu?

 

E ‘mpruvìsa s’apprisenta Malincunia,

ccu’ la cchiù scuèta di li so figghi: Curiusitàti!

 

‘Stù vulìri viriri ccu’ l’occhi so pròprii

chiddu ca succeri ddà sutta a mmari.

 

Abbannulìu.

 

Mentri Cirtizza m’abbannuna.

 

Sentu e sacciu ca ‘u munnu cancia.

E viru, e puru chiaramenti,

li tanti rischi ca si vannu a cùrriri.

 

Ma è ‘na oscura forza, ‘ntantu,

ca spinci sempri di cchiù

a taliari ‘u mari, a vardallu,

a mittirisi ‘i peri a moddu

e lassari ca l’acqua ‘trapassa la cavigghia

finu a li rinocchia.

 

E sempri cchiù javutu.

Cchiù prufunnu.

 

E oltri… dda bbanna la Materia.

 

Ma mi cc’haju a calari tuttu

sprufunnaricci

muvìrimi versu chiddu chi si sbrazza

e sputa e chianci e rriri

mentri l’acqua cc’allinchi li purmuna

e la Morti tuppulìa a li mè porti.

 

Unn’è?

Unni finìu ddu distaccu?

Chidda ‘mpassibilità

ca mi tineva attaccatu

ccu’ pìccili catini

a ddu gran cunsòlu ca è lu Solu?

 

Terra ferma?

Inamovìbbili?

 

Ma sentu ca ‘a china ha passari

E nun è cchiù tempu di stari a taliàri.

 

Davanti a lu mari

nun ti pòi cchiù jittari arreri.

 

Ora mi tòccanu ‘stì vicenni  mmenzu all’unni

 summersi da frangenti furiusi.

 

Ora ‘spostu a la bbunazza c’avvilena lu caminu.

 

Fari sò propri li travagghi d’autri?

Sussumirisinni  li patèmi?

Li travugghi?

Lu cecu annàri?

 

Unni tutti si vannu a ‘nnijari?

 

Ma sentu jintra ‘nti mìa

chi tuttu va a tramutari.

 

Semu piscami sprajata

di mari ‘gnoti.

Scanusciuti a nui stissi.

 

‘U naufraggiu già cci fu.

‘nta ‘n mari apertu.

Straneru.

 

E nun mi nn’accurgìu.

 

Un Naufraggiu?

 

Ma sugnu fermu. Alliniatu.

Assittatu supra ‘na petra

figghia di Matri Terra.

 

Nenti mi po’ smoviri.

Nuddu cci po’.

 

Sulu ‘nu spirdu malignu mi po’ scugnari di ccà

e farimi pricipitari ‘nta chiddu mari chi talìu.

 

E sentu tuttu lu Risicu ca mi leva sicuritati.

Chi mi suttrai a mmia stissu fermu.

 

‘Ntacciatu!

Mi sentu spirìri

‘a terra sutta ‘e pedi.

 

‘A Menti

vola ad autri bbanni

spinta da ciusci di venti.

 

Senti? comu ceru?

Abbannulìu.

Qualchicosa mi porta versu lochi scanusciuti.

 

Scanusciuti?

 

No! Eccu!

Ora viru megghiu.

 

Mi fazzu cchiù prossimu

a chiddu chi davanti l’occhi mei

si nn’affunna a Naufragari

‘nta lu so propriu Nenti.

 

M’avvicinu sempri cchiù.

Cci dugnu l’occhiu.

E ju stissu mentri talìu

diventu occhiu chi talìa.

 

Ma talìa cchi cosa?

Jù nun talìu e nun viru nenti.

 

E’ chidd’autru jintra ‘nti tia

chi talìa.

 

Ora jù divintài jiddu.

Propriu jiddu jintra l’occhi.

 

Ora st’occhi nun sùnnu cchiù ‘i mei.

 

Appartènunu a chidd’àutru.

 

E chidd’autru, mentri s’annèa,

talìa la terra ferma

unni ju era assisu.

 

Ma è autru puru chiddu ca si viri.

 

Ora è chiaru comu varda lu munnu

chiddu ca s’annèa mentri si talìa.

 

Ora sì chi cci sugnu

jintra lu Travagghiu Magnu.

 

Ma ‘nta chistu mentri

lu mè terzocchiu viri claramenti

comu nenti pozzu fari

ppi chiddu mè, sò, nostru  naufragari.

 

La menti curri e vola

e m’apprisenta Sorti

ca ‘nta chidda cieca so fiùra

l’occhi mi fa jisari

a lu prufunnu di li jàuti celi ppi ringrazziari.

 

Ringrazziari? A cui? A nuvuli passanti?

E pirchì?

Pirchì sugnu ancora ccà mmenzu a li viventi?

 

Mi ritrovu a fermu locu

fora d’ogni frangenti.

 

Fora?

 

Ju ca talìu fora di li frangenti?

E viru li mè stissi cunturcimenti?

 

Cuminciu a nun capìricci cchiù nenti.

 

Ma ‘mpruvìsi si nni sturnanu li nuvuli

c’ancatinàvanu la mè menti.

 

La me stidda mi vasàu

Mi rialàu finalmenti ‘na cirtizza.

Ora viru tuttu ccu’ chiarizza.

 

Ju chi talìu e chiddu ca s’annea

Semu la stissa identica pirsuna.

Finìu lu suli spirdìu la Luna.

 

E chi cosa stamu taliannu tutti dui?

 

L’Unicu chi sprufunna abbrazzatu fittu all’unna.

Già accarìu lu naufraggiu pirsunali.

 

Ju e Tu nni stamu jènnu a ‘nniàri.

E ora semu ccà a natari.

Sapituri chi nun cè nenti cchi fari.

 

Si po’ sulu natàri.

 

Scumparìu lu javutu munti

d’unni ccu’ peri sicuri scarpisànti terra

taliava a cu’ s’anniàva.

 

Ju sugnu lu munti d’unni talìu.

Ju sugnu lu mari unni m’annèju.

Ju sugnu chidd’acqua

chidd’unna

ca ccu li sò flutti m’accerchia

e mi sprufunna.

 

No! No! E ancora no!

Nun mi basta chista canuscenza.

Vogghiu ‘na virità fatta di ‘spirienza.

 

Pirchì Ju sugnu la Storia.

Jù e la mè Mimoria.

 

Ju e la mè umbra

chi abbaia a cani ‘nta la luna

e stanca d’aspittari

cerca rizzettu jintra la pirsuna.

 

Ju chi talìu e tu chi mi viri.

Semu ‘nfilati jintra chistu diri.

Jintra chistu dumandari:

Cchi semu?

 

Cchi semu?

 

Sbrizzi

ciusci di ventu

grani di prùuli

cìnniri e faiddi

senza abbentu.

Gianni signature 2.png
DECORAZIONI.png

© 2018 by Gianni Anzalone

“No copyright infringement intended” 

ยฉ Copyright
bottom of page